O zi din viaţa Mareşalului Vinurilor Moldoveneşti

Despre academicianul Boris Găină nu poţi vorbi decât cu admiraţie. Are în el atâta tinereţe, mobilitate şi dragoste pentru ceea ce face încât nu îţi vine să crezi că omul acesta împlineşte curând onorabila vârstă de 70 de ani. După ce s-a dedicat mai bine de patru decenii carierei ştiinţifice, azi a ajuns unul dintre cei mai cotaţi academicieni din ţară. Şi nu în zadar, pentru că este mereu implicat în diferite activităţi din domeniul ştiinţific, colaborări internaţionale, legături profesionale cu colegii din ramura vitivinicolă a Republicii Moldova, astfel că în cercuri restrânse i se mai spune şi „mareşalul vinurilor moldoveneşti”. După ce am urmărit o singură zi din viaţa dumnealui, şi mi-am imaginat că de fapt aşa a fost pe parcursul celor 40 de ani de activitate, am înţeles că doar oamenii aleşi sunt în stare să ducă o asemenea „cruce” a destinului. Aşadar, cum arată o zi din viaţa lui Boris Găină?

„Agenda mea este destul de complexă, dar care se poate modifica în funcţie de problemele şi sarcinile care pot apărea pe parcurs. Acest fapt mă face să mă ridic deja de ani buni din pat la ora  6.15. Gimnastica, duşul, micul dejun, rugăciunea de dimineaţă sunt obligatorii. Au devenit un fel de ritual zilnic matinal, fără de care nu ies din casă. Imediat după ce îl termin, pornesc spre Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM).

Luând în considerare că în ultimii 8 ani deţin funcţia de academician coordonator al Secţiei Ştiinţe Agricole din cadrul AŞM, principala funcţie ţine de coordonarea activităţii acestei Secţii, care include în subordinea sa 7 Institute de Cercetări Ştiinţifice din domeniul Agroalimentar şi Universitatea Agrară din Republica Moldova. Iar activitatea ştiinţifico-practică, ce ţine de domeniul pe care l-am îmbrăţişat - oenologia şi biotehnologia, care include în esenţa sa viticultura şi vinificaţia, expertiza calităţii vinurilor şi distilatelor la nivel naţional şi internaţional în calitate de expert - degustător, pregătirea şi atestarea cadrelor din Universitatea Tehnică din Moldova, doctorantură şi postdoctorantură la Institutul Ştiințifico-practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare şi altele, aceste preocupări le împletesc prin activitatea de bază şi le mai extind, deseori şi pentru sâmbătă, dar se întâmplă şi duminică.

Ziua de azi nu este o excepţie. De aceea, odată ajuns la academie, primul lucru pe care îl fac – verific poşta electronică. Încerc să citesc toate mail-urile până la ora opt, pentru că imediat după asta începe Şedinţa Biroului Consiliului Suprem pentru Ştiinţă al AŞM, la care am fost informat precum că am fost onorat cu titlul de „Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole a României, dar şi că sunt aşteptat la un Congres în Bergamo (Italia) cu un amplu raport ştiinţific.

De obicei, după finalizarea şedinţei, examinez zilnic corespondenţa de serviciu şi o repartizez spre executare. Acelaşi lucru l-am făcut şi azi, după care am informat conducerea AŞM referitor la realizările curente ale  institutelor de știință agricolă din ţară, mai ales că tot azi a avut loc, timp de o oră, planificarea activităţilor de cercetare cu institutele agricole de pe întreg teritoriul ţării.   

Paralel cu toate aceste activităţi mă pregătesc pentru următorul forum internaţional pe problemele siguranţei alimentelor (China, Turcia), securităţii alimentare (România, Franţa, Ucraina), tehnologiilor noi în viticultură şi vinificaţie (Italia, Cehia, Slovacia) şi multe alte ţări.

Cert e că indiferent de agenda pe care o am (şedinţe ale comisiilor, consiliilor şi colegiilor ministerelor, institutelor sau laboratoarelor etc., care fac parte din programul meu), zilnic încerc să găsesc timp pentru a studia din literatura de specialitate. Azi, spre exemplu, am aflat despre faptul că s-a descifrat codul genetic al soului Pinot noir.

Cu o oră înainte de a finaliza ziua de lucru, examinez lucrările doctoranzilor, masteranzilor şi ale studenţilor. Mă bucură faptul că ştiinţa nu este ocolită de tinerii de azi, de aceea, îi susţin cu mare drag şi îmi dedic din timpul meu pentru a-i ajuta. Termin ziua de lucru.

După ce vin acasă, iau cina, apoi îmi vizitez nepoţii scumpi şi dragi: Nicuşor, Mihai, Gabriela,Cătălina şi Mihaela. Ador timpul petrecut alături de ei. Împreună facem de toate - lecţii, jocuri, plimbări în aer liber etc. Încerc să le cultiv cele mai frumoase tradiţii şi realizări ale neamului nostru românesc: credinţa ortodoxă, literatură, muzică, pictură. Şi dacă împreună cu nepoţii discuţiile se aprofundează în culegerea de noi cunoştinţe, atunci cu copiii - fiica Veronica, ginerele Igor, nora Diana şi feciorul Victor -  pun la cale organizarea activităţilor profesionale eficiente.

Înainte de somn neapărat citesc presa, vizionez emisiuni, într-un cuvânt încerc să fiu la curent cu noutăţile zilei care a trecut. Este un alt ritual de-al meu pe care îl fac de ani de zile. Ah da! Şi îmi verific agenda pentru a-mi reaminti activităţile zilei de mâine. Dar indiferent de ce scrie acolo, ştiu sigur că mâine e o nouă zi, una plină de activităţi, de descoperiri, de comunicare. Oare ce-i mai trebuie unui om de vârsta mea pentru a fi fericit?!”

Foto: arhiva personala