Odoraș.

Odoraș.

Otilia Drăguţanu: Argintul viu se moşteneşte!

Otilia Drăguţanu: Argintul viu se moşteneşte!

Devenită într-un fel clişeu deja, zicala „În spatele unui bărbat de succes este o femeie puternică” generează mai multe întrebări.  Cine stă în spatele unei femei de succes? Este oare femeia puternică, din spatele bărbatului, şi cea de succes una şi aceeaşi persoană? Cum le reuşeşte pe toate? Răspunsuri am încercat să aflăm de la Otilia Drăguţanu, a cărei poveste de succes v-o prezentăm în paginile acestei ediţii.

Este femeia care îşi urmează visele şi nu ar renunţa la acestea pentru nimic în lume.  Soţia guvernatorului Băncii Naţionale, mamă a doi copii minunaţi şi, cu siguranţă, „mama traducerilor” în Moldova, ea fiind unul dintre fondatorii celei mai mari Companii de traduceri „Berlizzo Group”.

Şi-a pus afacerea pe roate acum 12 ani, cam tot atunci când a semnat actul de creare a familiei Drăguţanu. Astfel, Otilia a reuşit să prospere şi în carieră, dar şi în rolul de soţie şi mamă. Conduce o companie cu zeci de angajaţi, îşi susţine soţul în munca-i deloc uşoară şi creşte doi urmaşi. Luca, în vârstă de nouă ani, este o copie fidelă a tatălui. Mia, de patru ani, mi-a spus, în primele trei minute de cunoştinţă, cam tot ce ţine de familia ei – unde lucrează părinţii, câţi ani are, cine e fratele ei, câte pisici are acasă, ce face la grădiniţă şi cum se distrează în timpul liber... Aproape că nu mai aveam nevoie de interviul mamei!

Eu sunt mamă, fiică, soţie, director de companie, soră, prietenă... Fiecare rol are o anumită importanţă pentru fericirea şi liniştea mea.

Evident că nu le pot îndeplini pe toate cu aceeaşi dăruire de sine, din simplul motiv că nu îmi ajunge putere şi energie. Familia este, bineînţeles, întotdeauna pe primul loc. Depun toate eforturile pentru ca celor de acasă să nu le lipsească prezenţa, grija, ajutorul şi sfatul meu. Pentru că munca pe care o fac este şi pasiunea mea, acord suficientă atenţie şi destul de mult timp serviciului.

 Sunt tehnici de organizare şi management al timpului, disponibile oricui. Am avut şi eu un moment în carem-am simţit depăşită de situaţie, când credeam că totul s-a dat peste cap şi aveam impresia că nu există nicio modalitate de a le reuşi pe toate câte îmi doream să le fac. Atunci m-a inspirat un lucru sugerat de un prieten. El mi-a spus că ziua are 24 de ore pentru toată lumea. Oricine ai fi ai la dispoziţie acelaşi număr de ore. Eu mi-am dat seama că problema nu este lipsa timpului, ci incapacitatea de a-l gestiona adecvat, de a stabili corect priorităţile. Nici acum nu pot spune că sunt persoana care îşi utilizează fiecare minut cu eficienţă maximă, dar, cu siguranţă, sunt pe calea cea dreaptă.

Am început cu traduceri acum 12 ani, pentru că eram şi încă mai sunt pasionată de limbile străine şi de modul în care se transmite un mesaj în diferite limbi. Fiecare dintre serviciile pe care am început să le acordăm ulterior, comunicare, turism, event management, au apărut datorită unor clienţi de-ai noştri care ne-au sugerat că ar fi bine să le prestăm. Am creat oferta după ce a apărut cererea. Un lucru ne caracterizează sută la sută. Echipa noastră munceşte cu pasiune pentru fiecare produs pe care îl oferă clienţilor. Cred că asta ne diferenţiază de alte companii prestatoare de servicii.

Îmi e dor de jurnalism şi nu voi renunţa niciodată la această pasiune! Primul meu job a fost anume în acest domeniu, o perioadă fascinantă pentru mine.

Acum e o perioadă când nu am suficient timp pentru că am prea multe proiecte în derulare. Sunt sigură că, în curând, voi găsi timp şi pentru jurnalism. Nu ştiu dacă neapărat în televiziune. Dacă ar fi să mai fac vreodată o emisiune la televiziune, ar fi una de business, în care să povestesc publicului ce afaceri prospere avem în ţară, iar oamenii să cunoască cine sunt cei din spatele afacerilor.  Până atunci cred că îmi fac timp cel puţin pentru un blog.

Luca este un copil căruia îi place să se joace, să se uite la desene animate, are mulţi prieteni şi, împreună, petrec timpul.

Luca are un program foarte încărcat. Uneori ne facem griji că sunt  prea multe activităţi, dar el nu concepe un alt mod de viaţă. Pe lângă temele pe care le are de făcut şi care îi ocupă foarte mult timp, face muzică şi sport. Este un copil căruia îi place să se joace, să se uite la desene animate, are mulţi prieteni şi, împreună, petrec timpul liber.

Mia merge zilnic la grădiniţă, unde le dă bătăi de cap educatoarelor. Nu pentru că ar fi un copil obraznic, ci deoarece este un argint viu, nu stă nicio clipă pe loc. Dar are şi cui semăna, având părinţi ca noi, care suntem în permanentă mişcare. Este distractiv să observi contrastul dintre exteriorul de prinţesă al Miei, cu gene lungi şi bucle blonde, şi temperamentul ei de băieţoi. 

Copiii uneori se mai ciondănesc, dar atunci când vine momentul să-i certăm noi (când mai fac ei câte o poznă) se apără cu îndârjire unul pe celălalt. Dacă unul dintre ei este trist, celălalt încearcă să-şi înveselească fratele/sora. La fiecare dintre ei se manifestă, în anumite momente, egoismul caracteristic vârstei, dar reuşesc să se înţeleagă întotdeauna. Noi încurajăm o relaţie cât se poate de apropiată între ei, pentru ca atunci când vor creşte mari să fie cei mai buni prieteni.

 Noi am stabilit regulile încă de la bun început. Sunt regulile bunului simţ, toţi părinţii îşi doresc să fie respectate, dar mai avem şi unele ale familiei noastre.

Suntem, însă, întotdeauna flexibili. De la orice regulă există excepţii. Respectiv, încercăm să privim lucrurile în context şi să ne ascultăm copiii în orice situaţie.

Luca a fost întotdeauna băiatul mamei. Deşi comunică foarte mult şi cu plăcere cu tatăl lui, atunci când are o problemă tot la mama vine. Mia este, însă, cea care, dacă este tata acasă, nu mai există nimeni în jur. Suntem, în general, o familie unde atât eu, cât şi soţul avem o contribuţie semnificativă la educaţia copiilor. De exemplu, temele la matematică sau activităţile sportive sunt, exclusiv, responsabilitatea lui tata, iar preocupările artistice şi creative sunt în grija mamei. Evident că această distribuire se bazează pe caracterul fiecăruia dintre noi. Dorin este o persoană pragmatică, iar eu o fire mai creativă.

În spatele unui bărbat puternic, cum e Dorin Drăguţanu, este o femeie puternică, Otilia Drăguţanu. Cine stă în spatele Otiliei Drăguţanu?

- Noi ne avem unul pe celălalt. Eu nu cred ca mi-ar fi reuşit toate activităţile pe care le iniţiez, dacă nu aş fi avut alături pe cineva care să-mi dea sfaturi, să mă susţină, să aibă încredere în mine. Sunt norocoasă că am alături un bărbat care a fost sigur mereu că eu pot face orice, dar în acelaşi timp a ştiut să mă tempereze atunci când mă avântam în proiecte prea riscante.

Sunteţi două persoane dedicate profesiei şi copiilor. Vă rămâne timp pentru a-l petrece împreună?

Timp nu ajunge niciodată, dar relaţia noastră este una dintre priorităţi, aşa că, din când în când, ne punem pe primul loc şi mergem împreună în călătorii sau ieşim în oraş ca să mai stăm de vorbă. Orice activităţi avem în desfăşurare le putem duce la bun sfârşit doar dacă există înţelegere. Eu una nu pot face nimic dacă în casă nu este linişte şi armonie. Pentru asta este important să ne facem timp şi să ne ascultăm.

Lideri suntem la birou. Acasă suntem doi oameni care cresc, cot la cot, doi copii şi trei pisici. Suntem pe picior de egalitate şi avem aceleaşi interese şi scopuri. Recunosc faptul că am învăţat în timp să cedăm pe rând, atunci când e cazul. Important este să te pui întotdeauna în papucii celuilalt şi să porneşti de la ideea că persoana cea mai apropiată nu poate avea intenţia să te rănească. Astfel, motivul pentru care are un comportament sau altul, lucru care te supără, trebuie căutat în altă parte. Poate este obosit, necăjit, poate are probleme la serviciu, nu se simte bine…, pot fi sute de motive. Şi atunci singurul lucru pe care îl poţi face este să ai răbdare şi să-l ajuţi să-şi revină.

Text: Olesea Banari-Bolboceanu

 

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 1 (3) din 2014

Share:

Articole recomandate