Laura Cosoi despre adaptarea Verei la creșă: Virozele de care mă temeam au început deja

Într-un material postat pe blogul său, actrița Laura Cosoi a povestit despre perioada de adaptare a Verei la creșă. Vedeta susține că integrarea în colectivitate ajută mult copiii în tot ce înseamnă dezvoltarea lor ulterioară.

De câteva luni am făcut pasul cel mare și am dat-o pe Vera la creșă. Am ales aceeași creșă la care merge și Rita, de fapt a mers pentru că de 2 luni este la grădiniță. Am să revin și cu adaptarea Ritei la grădiniță. :)

Ne-am gândit și răzgândit multă vreme și ne-am pus tot felul de întrebări: oare e cea mai bună decizie, ce facem cu virozele, cu bolile din colectivitate, cu perioada nepotrivită, că încă e pandemie și așa mai departe. La un moment dat, ne gândeam să luăm o bonă pentru Vera, dar până la urmă am ajuns la concluzia că nu e varianta cea mai potrivită pentru noi. Avem deja o doamnă care ne ajută la curățenie și ne degrevează de multe dintre responsabilități, dar ne-ar plăcea în continuare să ne ocupăm doar noi de copii. Până acum cred că am avut rezultate bune și asta e ceva ce ne-am dori să păstrăm.

După îndelungi suceli, învârteli și răzgândeli, am ajuns la concluzia că cel mai bine e să o dăm pe Vera la creșă, și ideal era să se suprapună și cu Rita câteva luni ca să-i fie acomodarea mai ușoară.

Pe Rita am dat-o la creșă la 1 an, când mergea deja în picioare și era – cât de cât – independentă. Așa ni se părea important atunci, însă acum nu mi se mai pare. Cât timp sunt împreună, poate totul va merge foarte bine, iar situația asta îmi va oferi și mie puțin răgaz să mă ocup de proiectele de teatru și film pe care le am.

Programul Verei la creșă a fost la început de câteva ore pe zi, iar de ceva vreme a intrat în programul prelungit. Mai concret, dimineața ne petrecem timp împreună, pentru că nu are oră fixă la care trebuie să intre în program. Uneori mergem și în parc dimineața o oră la plimbare și apoi la creșă. Acolo doarme, mănâncă, se joacă, iar după amiază mergem după ea, împreună cu Rita pe care o luăm de la grădiniță. Nu pot să îți descriu bucuria Verei când o vede pe Rita, dar și a Ritei când se reîntâlnește cu surioara ei, dar și cu foștii colegi și îngrijitoarele pe care pur și simplu le iubește.

Evident, virozele de care mă temeam au început deja, dar nu știu cât e creșa de vină și cât vremea asta mohorâtă și rece. Nici n-am apucat să mergem bine și fetele au stat amândouă acasă, pentru că au fost răcite. Însă, una peste alta, mi se pare că Vera s-a adaptat foarte bine. E adevărat că Rita e o surioară foarte responsabilă. Dacă simte că Verei nu-i convine ceva, imediat se ducea lângă ea. :)

Din ce mi s-a spus, Vera nu plânge după mine și cred că asta e unul dintre avantajele de a da copilul la creșă la o vârstă mică. Dacă ar fi mers pe la 3 ani la grădiniță, iar în timpul ăsta ar fi stat doar cu mine acasă, firesc, s-ar fi adaptat mult mai dificil. Clar, prezența Ritei a ajutat mult, iar acum consider că Vera este perfect adaptată și chiar dacă Rita nu mai este cu ea la creșă, se pare că este adaptată. Cred foarte mult că integrarea în colectivitate ajută mult copiii în tot ce înseamnă dezvoltarea lor ulterioară.

Cred că și pentru echilibrul mamei sunt necesare măcar câteva ore pe zi în care să se ocupe de cariera ei sau proiectele la care ține. Soluția pe care am găsit-o acum pare să le împace pe toate. Seara, când suntem toți acasă, îmi doresc să petrecem împreună timp frumos, să fim relaxați, binedispuși și să fie armonie între noi, pentru că asta e lucrul cel mai important din punctul meu de vedere.

Sursa: lauracosoi.ro