Psiholog despre părinții toxici: Pot distruge viețile copiilor prin comportamentul lor

Din perspectivă psihologică pot exista anumite tipare de părinți mai mult sau mai puțin implicați în viața de cuplu sau în creșterea copilului.

Prin terapie de cuplu se poate vorbi despre cum văd cei doi parteneri viitorul, în privința interacțiunii dintre ei, dar și al interacțiunii fiecăruia cu propriul copil. Astfel, putem descoperi următoarele tipare de părinte:

Mama care suferă de sindromul Văduva Neagră, caracteristic anumitor femei, în general trecute de vârsta de 40 de ani, care fac un copil pentru ele însele. Și-au dorit dintotdeauna un copil și abia acum îl pot face. Având acest sindrom, despre care nu sunt conștiente, ajung să își distrugă partenerul de cuplu, nelăsându-l să intervină în creșterea și educarea copilului, și nu numai. Dar vor putea ajunge să își distrugă și propriul copil, oferindu-i acestuia totul pe tavă, ceea ce nu îl va lăsa pe acesta să se maturizeze cu adevărat. Femeile care suferă de acest sindrom încearcă să își țină copilul în stadiul infantil cât mai mult. Astfel, îl alăptează până la vârste mari 4-5 ani, dorm cu el până în perioada adolescenței, îi oferă jocuri și îl țin în permanență ocupat, nelăsând pe nimeni în jurul lui.

Mama cu probleme psihice: depresie anxietate, tulburare bipolară, tulburări de personalitate (paranoidă, schizoidă, borderline, histrionică, narcisică, obsesiv compulsivă, pasiv agresivă). Aceste femei, fără să își dea seama, pe principiul folie a deux, pot să transmită propriului copil deviațiile lor.

Mama control freak. Este cea care vrea în permanență să dețină controlul absolut. Are impresia că nimeni nu știe să se ocupe de propriul copil, în afară de ea.

Mama cu copil trofeu. Aceasta suferă de obicei de tulburare de personalitate histrionică și/sau narcisică. Dacă are o fată, o va crește ca pe prietena ei. În acest sens o îmbracă extravagant, o duce în locuri ce nu sunt pentru copii, o machiază, o transformă într-o mini-divă, ceea ce îi va forța fetiței maturizarea, ducând la conflicte majore ale acesteia în raport cu educatorii și profesorii, dar și cu propriii părinți, în special în adolescență. Dacă are un băiat, îl va transforma în cavalerul vieții ei. Ceea ce și-a dorit ea de la un bărbat „va pune” pe acel copil, ceea ce îl va transforma pe acesta într-un fel de domnul Goe, pentru care nimeni și nimic nu este prea bun. O astfel de mamă nu va mai înțelege diferența dintre un copil alintat și unul fără bun-simț.

Mama histrionică. Ea face copilul pentru a impresiona societatea. Nu se implică prea mult în creșterea și educarea lui, îl lasă liber să facă ce dorește, nu îi impune nicio limită, este împotriva oricărei pedepse. Până când, în adolescență, va descoperi greșelile pe care le-a făcut, însă va da vina pe soartă…

Tatăl „sponsor”. Este cel care crede că poziția lui socială și banii țin loc de implicare parentală. Cumpără și rezolvă orice, dar nu se poate juca cu propriul copil 5 minute. De fapt, își dorește să își cumpere rolul de părinte.

Tatăl de modă veche. Este cel care consideră că femeia este cea care trebuie să crească și să educe copilul. Nu se implică, este observator, intervine doar pentru a critica. Însă va sta mereu pe margine, nedorindu-și decât să observe și să critice, nu să se și implice.

Tatăl cu probleme psihice. Este identic cu mamele de la punctele 2, 3 și 5.

Tatăl imatur. Este cel care are toată răbdarea din lume să se joace ore în șir și să intre în lumea propriului copil. Este cel care, de fapt, își trăiește propria copilărie, considerând copilul un fel de frate mai mic.

Tatăl cu amante. Este cel care este în căutarea relației perfecte în afara cuplului. Poate fi absent din procesul de creștere și educare a copilului, fiind mult prea concentrat să își găsească marea iubire sau poate fi doar un observator critic, ce acuză doar mama că nu face ceea ce trebuie.

Părinții carieriști. Sunt cei pentru care cariera este mai importantă decât familia. Și-au făcut familie pentru că trebuie, pentru că dă bine sau pentru că… așa a fost să fie. Însă ei sunt concentrați doar pe carieră.

De ce devin părinții toxici pentru copiii lor?

Anumite probleme pot face un părinte să se comporte ca în exemplele de mai sus. De obicei, putem vorbi despre următoarele elemente din viața părinților:

• familii de origine cu probleme, scandaluri, șantaj emoțional sau fizic, adicții
• un părinte cu probleme de sănătate psihică
• decesul sau boala gravă a unei persoane dragi
• un accident
• un viol, o tâlhărie
• bullying
• o traumă majoră

Ce poate face un părinte care se regăsește în descrierile de mai sus și își dorește să își rezolve problema sau dacă a descoperit că modul lui de comportament a dus la certuri în relația cu partenera sau „a dereglat” copilul și acum își dorește să remedieze viața de cuplu, dar și ceea ce „a stricat” la propriul copil?

Evident, este important să apeleze la un psiholog pentru a descoperi împreună care sunt problemele, dar și cum pot fi remediate acestea în cel mai scurt timp.

Psiholog Constantin Cornea

Sursa: csid.ro, foto simbol: edupedu.ro