Odoraș.

Odoraș.

Eubiotic

Cvadrupleţii familiei Arseni. Vezi cât de mari au crescut şi ce năzbâtii mai fac

Cvadrupleţii familiei Arseni. Vezi cât de mari au crescut şi ce năzbâtii mai fac

Îi mai ţineţi minte pe cvadrupleţii Aureliei şi ai lui Ruslan Arseni, din Cantemir? Da, cei care „s-au anunțat trei, dar au venit patru”. De la ultima lor apariţie pe site-ul odoras.md a trecut un an, un an în care Anastasia, David, Maria şi Ruslan au crescut, astfel că părinţii lor au cu ce se mândri, dar şi ce povesti…

“Greu, imprevizibil, dar şi plin de momente frumoase – aşa a fost anul care a trecut. Încă nu am scăpat definitiv de erupţia dinţilor, am trecut şi printr-o primă viroză care a venit la pachet cu febră, muci şi tuse. Dar am prins atâtea momente frumoase – primii lor paşi, primele cuvinte de mama şi tata, primele călătorii mai departe de hotarele Cantemirului – tocmai la Bălţi. Ne bucură faptul că cresc şi se dezvoltă “ca la carte”, cum spune medicul nostru pediatru, or, asta e cel mai important în zilele noastre”, spune Aurelia, mama cvadrupleţilor.

 

La al lor un an şi jumătate, după ce au făcut primii paşi, nu îi mai găseşti grămăjoară, jucându-se ca odinioară. Poate doar Ruslan, cel din „ambuscadă” (al patrulea copil, de existenţa cărora părinţii au aflat la naştere), care s-a dovedit a fi cel mai linştit. Doar el mai poate fi găsit în locul în care l-a lăsat mama, mai ales dacă e sătul şi odihnit, lăsându-le părinţilor posibilitatea să îşi concentreze atenţia pe cei mai năzbâtioși.

Maria a rămas dansatoarea familiei, dar tot ea e prima la căţărat peste tot unde pot urca picioruşele. A escaladat deja toate tumbele şi chiar paturile. Deşi Aurelia spune că încearcă să fie mereu cu ochii pe ea, Maria oricum reuşeşte s-o “surprindă” cu câte o “escaladare” nouă. Cea mai recentă – a găsit-o pe tumbă, cu televizorul în braţe. Poate s-o oprească din căţărat numai o melodie dansantă.

Anastasia este “mărunţica”, cum o alintă toţi ai casei, iar de curând şi “vorbăreaţa”. Propunţă cuvintele tot mai clar, şi le leagă în propoziţii. Ştie cum face pisica, căţelul, ursul, puişorii şi chiar te surpinde numărând. 

David a fost ultimul care a “rupt-o din loc” cum le place părinţilor să spună. I-a fost frică multă vreme să facă primii paşi, şi doar îi privea cu curiozitate pe ceilalţi trei cum roiesc în jurul lui ca albinuţele. În schimb, de când a început să meargă, nu îl mai găseşti, pentru că ba e ici, ba e colea.

 

La capitolul năzbâtii sunt copii „exemplari”, ne asigură soţul Ruslan. “Aş putea scrie  zilnic câte o carte, la câte ghiduşii fac. De când au devenit mobili, ne-au rupt toate florile de vazon, şi tot ei ni le afână (râde). Găsesc zilnic locuri ingenioase pentru a ascunde jucăriile - în cuva maşinii de spălat, în sertarul cu veselă sau în papucii mei. Iar zilele trecute, doi dintre ei s-au ascuns în tumbă, de-am crezut că ameţesc căutându-i. Cel mai mult “transpir” când îi văd la bucătărie, jucându-se pe lângă aragaz. Oare la ce să ne aşteptăm când vor creşte un picuţ mai mari?…”  

Părinţii îi cresc fără ajutorul bonelor sau a buneilor, astfel că zilele lor se rotesc ca într-un caleidoscop – trezit, hrănit, schimbat, adormit etc. “Recunosc că e foarte obositor, dar e un ritm al vieţii care a ajuns să facă parte din noi. După atâta scuteceală, parcă nici nu îmi vine a crede că am făcut vreodată şi altceva.”  

Sesiunea foto a cvadrupleților la câteva luni AICI

 

Desigur că viaţa unor părinţi de cvadrupleţi nu e mereu roz, mai ales atunci când copiii se îmbolnăvesc. “E suficient să îl auzi de dimineaţă pe unul că tuşeşte, până seară tuşesc toţi patru. Recent am ieşit dintr-o viroză urâtă de tot, care ne-a făcut nopţile albe timp de o săptămână. Trebuia să le măsor în permanenţă febra, să le dau antibiotic, să le administrez antipiretice din şase în şase ore, pe timp de zi sau noapte. Acum când s-a răcit brusc vremea nu mai ieşim afară. E o problemă şi cu îmbrăcatul hainelor groase. Până îl îmbrac pe ultimul, transpiră primul. Iar să ieşi singură afară cu patru copii odată, tebuie să dai dovadă de foarte mare curaj, pe care eu, după boala lor încă nu l-am căpătat” mai spune Aurelia. “De cheltuieli nici nu mai vorbim. De fapt nici nu am făcut un bilanţ. Pot doar să spun că circa 1800 lei se cheltuie lunar doar pe scutece şi 1500 lei pe lapte praf. Cât priveşte celelalte necesităţi - demult nu le mai contabilizăm. E foarte greu, mai ales că venitul nostru lunar este de şase mii de lei, la şase suflete.”

 

Cu toate acestea Aurelia şi Ruslan sunt optimişti şi au planuri mari pentru anul 2017. “În luna mai planificăm să îi dăm la grădiniţă. Spun, dar parcă nu îmi vine a crede că va veni acest moment. Ne-am dori foarte mult să mergem la mare, însă, cu siguranţă că aceasta va rămâne şi în continuare la rang de dorinţă, dar ştim cu siguranţă că vom mai face o vizită buneilor de la Bălţi. Aş mai dori să revin la serviciu, dar cred că şi această dorinţă ar putea rămâne nerealizată, pentru că disponibilitatea mea depinde nu de unul, ci tocmai de patru odoraşi…”

 

Vezi aici o Ședință foto deosebită cu cei patru copilași

Povestea lor aici - Mamă de cvadrupleţi. Şi cu al patrulea ce facem?

Foto: arhiva personala, odoras.md

Share:

Articole recomandate