Pediatrul Mihai Stratulat vorbește despre miturile și adevărurile privind pneumonia

Cunoscutul pediatru din Republica Moldova, Mihai Stratulat, spune că cea mai des întâlnită problemă la noi este diagnosticul greșit de pneumonie bacteriană, astfel el a ajuns să fie cap de serie în morbiditatea pediatrică din țară.

Pe blogul său mihaistratulat.blogspot.ro, pediatrul scrie că de fapt această diagnoză se întâlnește destul de rar și este ultima diagnoză la care trebuie să vă gândiți când copilul este bolnav. „Din păcate, hiperdiagnosticul de pneumonie reprezintă o problemă majoră la noi în țară. Am să încerc în continuare să vă explic câte ceva despre această boală, astfel încât să puteți, ca părinți, să vă dați seama dacă are sau nu copilul pneumonie”, scrie medicul.

Câteva mituri despre pneumonie:

1.   Pneumonie ascunsă; 

2.   Început de pneumonie;

3.     Pneumonie fără febră;

4.    Copilul are imunitatea scăzută și de aceea nu face febră;

5.    Pneumonie cu debut în 1-a sau a 2-a zi de boală.

De ce se întâmplă că la noi se pune așa des această diagnoză? Pentru că la fel ca și la părinți, și la medici se formează stereotipuri, că „este pneumonie când se aud raluri în plămâni”, că „există pneumonie ascunsă”, că „există pneumonie fără febră”. Pentru că din lipsă de timp sau de dorință, nu există comunicare între medici și imagiști, pentru că nimeni din ei nu vor să-și asume responsabilitatea, pasând-o de la unul la altul. Mai există și frica ca în cazul în care acea viroză, totuși, se va complica într-o pneumonie, sau copilul va fi văzut de către altcineva, doctorul ar putea fi acuzat de către părinți, dar și de către colegii săi, că nu a depistat la timp boala și nu a indicat tratamentul corect.

Dar, ce este cu adevărat această „pneumonie” de a ajuns să fie „cel mai negru coșmar” al părinților din țara noastră în secolul 21 și ce greșeli se fac în examinarea unui copil cu pneumonie?

Examinarea clinică a unui copil cu pneumonie bacteriană va indica în mod obligatoriu prezența FEBREI, și cel mai des una înaltă. Copilul poate să prezinte o respirație accelerată, dar acest lucru se întâmplă și atunci când copilul este cu febră. În marea majoritate a cazurilor pneumonia apare pe cale descendentă (de sus în jos), de aceea prezența TUSEI este la fel un semn important în diagnosticarea pneumoniei.

Auscultația – este prima și cea mai importantă examinare, fiindcă de la această etapă apar primele greșeli în diagnosticarea pneumoniei.

Se consideră că prezența crepitațiilor și ralurilor la auscultarea plămânilor este un semn al pneumoniei, lucru total greșit. Prezența lor indică diagnosticul de bronșită sau bronșiolită. Atunci când copilul prezintă și o infecție a căilor respiratorii superioare, la auscultarea plămânilor se aud și sunetele create în căile respiratorii superioare (nazo-faringe). În așa caz ar fi bine ca doctoral care examinează copilul să ausculte atât plămânii, cât și să pună stetoscopul în apropierea năsucului copilului.

Semnul distinctiv în pneumonie este transmiterea asimetrică a respirației, cu DIMINUAREA RESPIRAȚIEI pe partea afectată.

Examinarea paraclinică o să ne arate un NUMĂR MARE DE LEUCOCITE în analiza generală de sânge.

Investigația radiologică (radiografia) este într-adevăr cea mai sigură metodă pentru a pune diagnoza de pneumonie, însă interpretarea imaginii radiologice trebuie făcută doar împreună cu restul examinărilor, astfel completându-se unele pe altele. Copiii foarte des se mișcă în timpul efectuării radiografiei și din acest considerent interpretarea imaginii trebuie făcută cu precauție. Apariția altor țesuturi sau a artefactelor pe imagine (într-o poziție corectă ele nu se vizualizează) duce la o diagnosticare eronată.

Rețineți:

1.    Pneumoniile se întâlnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stânga și mai rar.

2.    Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul întotdeauna veridic.

3.    Pneumonia poate apărea ca o complicație abia în a 3-a sau a 4-a zi de boală.

4.    Dacă copilul tușește și nu are febră, atunci el nu are pneumonie și nu este necesar de făcut radiografie.

5.    Dacă copilul a avut câteva zile febră, apoi 1-2 zile nu a avut și apoi a revenit febra – nu este pneumonie, este reinfecție virală.

6.    Dacă copilul a început să tușească, iar peste câteva zile a apărut febra - nu este pneumonie, este reinfecție virală.

7.    Pentru bebelușii mai mici, hârcâitul din năsuc (care poate să se audă și în piept) și tusea rară - nu este pneumonie. Cauza mai frecventă este fie reflux gastro-esofagian, fie excesul de salivă și mucușori.

8.    Pentru cei mai mari, hârcâitul în piept, cu sau fără febră - nu este pneumonie. Este de la exces de muci și salivă sau de la sputa acumulată în bronhii.