Odoraș.

Odoraș.

Eubiotic

Medic pediatru despre când se recomandă analize de urină și scaun copiilor

Medic pediatru despre când se recomandă analize de urină și scaun copiilor

Există o percepție în rândul multor părinți că analizele de scaun sau urină ne ajută în orice situație în care pe copil îl doare burta, are urina mai colorată sau mănâncă mai puțin. Realitatea este că aceste investigații sunt extrem de importante în situații bine definite medical și de multe ori părinții solicită din proprie inițiativă diverse analize, care nu sunt cele mai corecte și complete în acel context. 

Necesitatea efectuării analizelor de urină și scaun în cazul copiilor este evaluată de medicul pediatru în funcție de starea de sănătate a celui mic, de istoricul medical și de suspiciunea de diagnostic, menționează medicul pediatru, Dr. Irina Costache.

Ce se urmărește prin efectuarea analizelor de urină

Sumarul de urină este o analiză de laborator care identifică profilul biochimic al urinii prin analiza unor parametrii specifici: leucocitesteraza, nitriții, Ph-ul, densitatea, glucoza, bilirubina, dar și aspectul microscopic al sedimentului urinii, prin evidențierea leucocitelor, hematiilor, cilindrilor urinari, tipurilor de cristale. Toate aceste informații sunt extrem de importante într-un număr mare de boli, nu doar în diagnosticul unei infecții urinare, ci și a unor patologii severe renale, sindromului nefrotic, nefritic sau diverselor glomerulonefrite. 

Urocultura identifică bacteriile care sunt în mod patologic în urină, acestea fiind cultivate pe medii specifice, iar sensibilitatea la antibioticele uzuale este evidențiată prin antibiograma. 

Analizele de scaun și semnificația acestora

Coprocitograma este o analiză rapidă care evidențiază celulele care se găsesc în materiile fecale și a căror prezență mai abundentă poate sugera diagnosticul. Investigația orientează foarte mult medicul în cazul unei patologii diareice, prezența leucocitelor în scaun alături de simptomatologia specifică zgomotoasă (febra, stare generală proastă) impun tratament antimicrobian, chiar înaintea unei coproculturi pozitive cu antibiograma.

Coprocultura este o investigație care analizează ce bacterii sunt prezente în materiile fecale. Această analiză necesită un mediu de cultură, recipientul necesar investigației se păstrează până în momentul utilizării la frigider, iar ulterior recoltării proba se predă cât mai repede laboratorului. Este nevoie de timp, în medie de 3 zile, pentru ca microorganismele să crească pe un mediu de cultură special. După ce a fost identificată bacteria patologică din scaun se testează sensibilitatea acesteia la cele mai uzuale antibiotice, iar pacientul primește și o interpretare a acestei testări, numită antibiograma.

Dintre bacterii se identifică printr-o coprocultură uzuală 3 specii bacteriene: Shigella, Salmonella și Escherichia coli, acestea fiind în fapt și cele mai frecvente cauze ale infecțiilor digestive la copil. În plus, Campylobacter jejuni se poate identifica printr-un test rapid, fiind o bacterie frecvent cauzătoare de diaree în cazul copiilor, care nu se identifică prin coprocultura simplă. Dacă se dorește o explorare complexă a speciilor bacteriene se poate solicita coprocultura extinsă și se identifică orice bacterie patologică prezentă în materiile fecale analizate. 

Coprocultura nu identifică însă nici virusuri, nici fungi, pentru acestea din urmă sunt necesare alte investigații. 

Coprocultura și coprocitograma sunt două investigații complementare, avantajul coprocitogramei fiind faptul că rezultatul poate fi primit în timp foarte scurt (de multe ori în aceeași zi). Fiind o examinare citologică (a celulelor care se găsesc în scaun), coprocitograma ne poate ghida într-un episod diareic acut pentru a orienta diagnosticul de infecție bacteriană, până la primirea rezultatului coproculturii. În cazul unei coprocitograme cu leucocite numeroase, eventual și cu hematii, cel mai probabil ne aflăm în fața unui pacient cu infecție bacteriană digestivă, iar analiza aceasta ajută medicul în a începe empiric antibioterapia, înaintea coproculturii și antibiogramei, analize care necesită minim trei zile pentru prelucrare. În absența unei simptomatologii specifice, nu se recoltează de rutină, neavând valoare diagnostică. Dacă se suspectează sânge în fecale, coprocitograma poate evidenția hematiile, dar o analiză mai specifică și cu o sensibilitate mai mare este depistarea hemoragiilor oculte în fecale.

Fungii se analizează similar bacteriilor, dar pe un alt mediu de cultură, rezultatul pozitiv fiind însoțit de antifungigrama. Pentru identificarea celor mai frecvente virusuri implicate în patologia digestivă există teste antigenice rapide, de exemplu pentru rotavirus, adenovirus, enterovirus sau norovirus.

Examenul coproparazitologic analizează și detectează prezența unor paraziți intestinali, printre cei mai întâlniți fiind Giardia lamblia. Pentru a crește sensibilitatea recoltării sunt necesare 3 determinări succesive la interval de câteva zile, pentru că mulți paraziți se elimină intermitent în scaun. Pentru determinarea oxiurilor cea mai fidelă metodă este amprenta anală, folosind o lamelă și un scotch transparent, care se aplică dimineața, în absența toaletei locale, în zona anusului copilului.

Sunt situații particulare în care medicul specialist poate suspiciona afecțiuni digestive cu pierderi de sânge, care nu sunt vizibile cu ochiul liber. În aceste situații determinarea hemoragiilor oculte din fecale orientează diagnosticul și ajută medicul în tratamentul specific. 

Calprotectina fecală este un marker de screening și monitorizare în afecțiunile inflamatorii ale colonului. Valorile acesteia se corelează cu remisiunea în bolile inflamatorii intestinale și mult mai puțin cu afecțiunile alergice sau bolile diareice. Folosirea calprotectinei fecale în diagnosticul diferențial al sindromului de colon iritabil este de un real ajutor, valorile mici ale acestui marker excluzând practic boala organică intestinală. 

Concluzii

Analizele de scaun și urină sunt așadar destul de numeroase, iar solicitarea oricăreia dintre ele este bine să fie făcută la recomandarea medicului, care va ține cont de istoricul și simptomatologia pacientului și va orienta țintit către o anume investigație. 

Sursa: reginamaria.ro

 

Share:

Articole recomandate