Limbricii la copii: cauze, simptome şi tratament

Viermii intestinali sunt prezenţi la peste un miliard de oameni, de aceea ar trebui să fim foarte atenţi la orice simptome ce ne pot duce cu gândul la aceştia. Ascarioza este numele infecţiei cauzate de limbricii numiţi Ascaris Lumbricoides. Adică atunci când un astfel de parazit trăieşte în interiorul corpului, înseamnă că avem o infecţie parazitară.

Tipuri de paraziţi intestinali

Limbricul este un vierme cu lungimea de 15-35 cm. Transmiterea se realizează prin ingestia de ouă parazitare din mediul înconjurător. Boala se manifestă prin tulburări digestive, malnutriţie, vărsături, crampe, balonare.
Panglica este determinată de două tipuri de tenii ce se transmit de la carne de vită crudă. Boala se manifestă prin dureri abdominale, astenie şi stare de rău.
Giardoza nu este provocată de un vierme, ci un organism unicelular, microscopic. Simptome: diaree acută şi cronică, însă e posibil ca boala să treacă neobservată.
Oxiuraza este produsă de viermi de mici dimensiuni, care provoacă mâncărime la nivelul anusului, astenie şi oboseală.
Echinococoza este o afecţiune parazitară contractată din apă sau din alimente contaminate cu resturi de fecale care provin de la câini.

Limbricii la copii: ce sunt aceştia

Ştiaţi că aceşti viermi pot trăi în intestinul subţire până la doi ani, au grosimea unui creion (atunci când ajung la maturitate) şi pot creşte până la 30 de centimetri lungime? Ei se reproduc foarte rapid, o femelă depunând peste 200.000 de ouă zilnic. Aceste ouă părăsesc organismul uman datorită mişcărilor intestinului.

Limbrici la copii: cauze

Ascarioza este una dintre infecţiile cel mai des întâlnite în lume, cu o estimare de aproape un milliard de oameni infectaţi. Ouăle de limbrici trăiesc în pământ sau fecale contaminate, infecţia putând fi răspândită prin ingerarea acestora de pe fructe sau legume contaminate. Infecţia cu limbrici este mult mai des întâlnită în zonele rurale, sărace. Copiii sunt mult mai predispuşi la infectare, pentru că ei pun adesea mâna murdară (eventual contaminată) la gură. Din momentul infectării, la copii apar mult mai rapid simptomele pentru că intestinele sunt mai mici şi viermişorii nu au loc. Ascarioza este mai des întâlnită în ţările mai puţin dezvoltate, dar şi în ţările tropicale cu climă umedă şi caldă.

Simptomele limbricilor la copii

Dacă din nefericire copilul dumneavoastră a înghiţit un ou de Ascaris Lumbricoides, acesta va ajunge în intestine şi se va transforma într-o larvă. Acestea pot trece prin peretele intestinului în fluxul sanguin şi pot ajunge prin plămâni în gât, unde pot fi din nou înghiţite, ajung din nou în intestine unde se transformă în viermi adulţi. Adulţii sau adolescenţii pot să nu aibă simptome, însă copiii pot avea dureri de stomac, diaree urmată de constipaţie, apatie, pot tuşi, pot avea o lipsă a poftei de mâncare, febră, respiraţie şuierătoare, scădere în greutate sau o stagnare a creşterii. În cazul în care limbricii cauzează un blocaj al intestinelor, copilul poate simţi o durere severă, poate vomita, iar abdomenul devine balonat şi rigid.

Tratament pentru limbrici la copii

Dacă cel mic a fost diagnosticat cu limbrici (fie că ouăle au fost zărite în scaun, fie în urma unui examen coproparazitologic), se recomandă un tratament medicamentos cu antihelmintici (de exemplu albendazol) care omoară limbricii în câteva zile. 

Cele mai eficiente tratamente pentru viermi sunt reprezentate de antihelmintici, cum ar fi de exemplu, albendazolul (Zentel), însă există diferite tipuri de viermi, giardia sau oxiuri, care trebuie tratate cu alte medicamente, cum ar fi mebendazolul (Vermox).
Tratamentul naturist se bazează pe usturoi, seminţe de dovleac, gălbenele, cimbru sau nucă de cocos.

Cum previi infecţia cu limbrici

Ai grijă dacă vei călători în ţări mai puţin dezvoltate pentru că solul poate fi contaminat, spală bine fructele sau legumele (ori decojeşte-le) înainte de a le oferi copilului tău, învaţă-l pe cel mic să se spele bine pe mâini după ce vine de afară, înainte de a mânca şi după ce a folosit toaleta.

Sursa: csid.ro