Odoraș.

Odoraș.

Eubiotic

De ce MINT copiii? Află ce trebuie să faci!

De ce MINT copiii? Află ce trebuie să faci!

Copiii mint dintr-o serie de motive diferite în funcție de vârstă, însă de regulă aceasta este o parte normal a procesului de dezvoltare.

 

Minciuna la copiii preșcolari: în cazul lor diferențiem două tipuri de minciuni:

  • Povești inventate – sunt de regulă lucruri pe care și le imaginează sau întâmplări adevărate pe care le exagerează. În astfel de cazuri părinții pot să îi asculte pe cei mici și să le accepte fanteziile, sau pot strecura adevăruri în poveștile lor.
  • Minciuni – de regulă sunt spuse pentru a evita ceva. În acest caz, părinții ar trebuie să încerce să le demonstreze că minciuna nu este bună și că este important să spună adevărul.

Minciuna la copiii mai mari: pe măsură ce cresc, copiii încep să înțeleagă că minciunile îi pot salva în unele situații. De regulă, copiii mai mari mint ca să evite o pedeapsă, pentru a-i impresiona pe cei din jur, pentru a-și spori încrederea în sine, pentru a obține ceva, pentru a proteja pe cineva etc.

Astfel, cele mai frecvente motive pentru care copiii mint sunt:

  • a ascunde că au făcut ceva “rău” pentru că ştiu că nu este bine ceea ce au făcut şi încearcă să ascundă adevărul temându-se de consecinţe şi/sau pedeapsă;
  • a-i impresiona pe ceilalţi şi atunci „înfloresc” adevărul, lasă frâu liber fanteziei;
  • a atrage atenţia în sensul de a li se acorda mai multă atenţie, de a părea „interesanţi”;
  • a manipula o persoană/situaţie;
  • imitaţia – dacă fraţii, copiii mai mari sau adulţii din jurul lui mint şi nu păţesc nimic, copilul va crede că este în regulă să facă şi el acelaşi lucru nevăzând nimic rău în asta.

Ce trebuie să faci în cazul în care copilul minte?

  • Încetaţi să mai puneţi întrebări care ar putea invita la minciună. De exemplu, în loc de "Ţi-ai făcut temele?" spune “Am observat că nu ţi-ai făcut temele, ai un plan în legătură cu asta?"
  • Centraţi-vă pe soluţii la problemă şi nu pe învinuirea copilului.
  • Fiţi sinceri cu dumneavoastră. Gândiţi-vă că şi celor mai mulţi dintre noi, adulţii, ne este greu sa spunem adevărul atunci când ne simţim încolţiţi, speriaţi sau ameninţaţi în vreun fel. Luaţi o pauză şi lăsaţi spaţiu copilului să spună adevărul. Spuneţi-i: „Mai târziu voi fi disponibil dacă vrei să îmi spui ce se întâmplă”.
  • Respectaţi intimitatea copilului atunci când acesta nu vrea să vă împărtăşească ceva.
  • Creaţi un sentiment de încredere. Arătaţi-i copilului că aveţi încredere în el şi că el poate avea încredere în dvs., spunându-i întotdeauna adevărul. Respectaţi-vă întodeauna cuvântul dat şi cereţi-vă scuze cu sinceritate dacă încălcaţi o promisiune. Va învăţa mai mult din exemplu dvs, decât din pedepse.

Foto: i.huffpost.com

Share:

Articole recomandate