Învățătura de Nicolae Tăutu

Învățătura e averea

Ce pururea o duci în gând

Și fără raza ei, puterea

E doar un colb purtat de vânt.

Învățătura-i o comoară

Ce nimeni nu ți-o poate lua

Îți va spori podoaba rara,

Cu cat împarți mai mult din ea!

 

Un prieten bun de N. Poşa

Cartea parcă e un flutur

cu aripi deschise,

când se-nalţă-n zbor, te poartă

prin poveşti şi lumi de vise.

 

O corabie îmi pare,

pânzele-s desfăşurate…

Navighezi pe mări, oceane,

sau spre aster-ndepărtate.

 

Ce prieten bun e cartea!

Te învaţă doar de bine,

ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune,

nu se supără pe tine.

 

Toate stau ascunse-n slove:

adevăruri şi poveşti.

Dar să poţi citi în ele,

trebuie să le iubeşti.

 

Abecedarul de Victor Tulbure

Ca să ai abecedarul
Primilor tăi pași în viață,
Cartea mea să fie darul
Ce ți-l fac de dimineață.

Eu am pus pe orice filă,
Și pe-oricare dintre pagini,
Între-albină și zambilă,
O poveste în imagini.

Ca să poți și tu chiar mâine,
Cu mărunții pași prin rouă,
În câmpiile bătrâne
Sa începi cărare nouă.

Fiindcă literele mele,
Strânse toate într-o salbă,
Sunt acele negre miele
Care pasc prin iarba albă.

 

Cartea de Cornelia Stoica

Flori de vis şi-nţelepciune

îmi oferă cartea-n dar,

slovele parcă-s petale

ce-au crescut în nopţi de har.

 

Eu le strâng cu mare grijă,

le păstrez ca pe-o comoară,

pentru inimă şi minte,

cartea e o floare rară.

 

Ziua cea mare de Petronela Vali Slavu

„Oglinjoară, oglinjoară,

Am o veste, surioară:

Azi e prima zi de şcoală!”

Zise fata, cu sfială.

Din oglindă, ştrengăreşte,

O elevă îi zâmbeşte.

„Ce se uită-aşa la mine?

Uniforma-mi şade bine,

Păru-i pieptănat frumos…”

Dar un lucru-i curios,

Şi-o frământă o-ntrebare:

„În oglindă, eu sunt, oare?

Sunt de nerecunoscut,

Cât de mare am crescut!”

Chiar de sufletul îi cântă,

Multe gânduri o frământă:

„Cum e şcoala, e frumoasă?

Câţi colegi vom fi în clasă?

E uşor să scrii cu cretă?

Unde-i cheia cea secretă,

Ce deschide o cetate

Cu poveşti nenumărate?

Oare, n-am uitat nimica?

Pot lua şi păpuşica?”

Griji, emoţii, întrebări,

Vis, fiori şi căutări,

Le adună, frumuşel,

Le strecoară-n ghiozdănel

Şi porneşte, cu-ndrăzneală

Şi speranţe, către şcoală.”

 

Școlărița de Victor Stan

Ligia, de dimineaţă,

C-un ghiozdan, târâş- răbiş

O porni, o mogâldeaţă,

Către şcoală, pe furiş.

 

Frăţiorul când se scoală,

Căutând ghiozdanul, nu-i!

S-o fi  dus cumva la şcoală

Oare altu-n locul lui?

 

În curând, se dumireşte

Cine poartă vina.

Ligia în prag scânceşte,

Ea-i toată pricina!

 

-Şcolăriţă-am vrut să fiu,

Zice roşie ca jarul,

Cum eşti tu, să ştiu să scriu,

Să citesc abecedarul!

 

Ce folos, mi-au spus că-s mică!

Lasă, însă, peste-un an,

Când voi fi şi eu voinică,

O să-mi ia tata ghiozdan.

 

Literele de Iulia Giușcă

Literele toate, azi sunt colorate.
Şi- au dat întâlnire, în pagini de carte.
Prima zi de şcoală mi-a adus în dar,
o carte frumoasă, un... ABECEDAR.
În ABECEDAR găseşti
litere mai mari, litere mai mici
şi pe lângă ele, arici şi pitici.
Căţelul, cocoşul şi un purceluş,
sunt şi ei aici, cu un urs de pluş.
Max, pisoiul mic a venit la şcoală
să înveţe, literele frumos să le scrie.
M-a rugat să îi cumpăr un caiet, de la librărie.
Suntem toţi aici să ne amuzăm.
Literele toate noi le învăţăm.
Corect le vom scrie apoi pe caiete.
dar cu multă grijă şi fără de pete.

 

Colaborare (familie-şcoală)

De vreţi să fiţi părinţi de treabă,
Copiilor să daţi de toate,
Atunci sădiţi-le în inimi
Din cât mai multă BUNĂTATE !

O educaţie selectă,
Părinţilor, e cu putinţă!...
În atitudini infantile
Adăugaţi RECUNOŞTINŢĂ !

Şi dacă-n urmă la aceste
RESPECTUL le predaţi ca stare
Fiţi fericiţi că odoraşul
Numai aşa va fi om mare !

Nu îi lipsiţi de-aceste lucruri
Ce pot uşor fi învăţate:
RECUNOŞTINŢA plus RESPECTUL
Şi cât mai multă BUNĂTATE...

Aceasta e averea noastră
Ce s-o lăsăm ca moştenire,
Cu conştiinţa împăcată
Că toate se traduc :IUBIRE.

De restul se ocupă şcoala,
Avem şi dascăli pe măsură,
Să ne mândrim cu generaţii
C-un grad înalt de-nvăţătură !

Odă dascălului

Există mări adânci, prăpăstii infinite,
Pustiuri fără margini și fierbinți,
Dar nu există locuri mai profunde și iubite,
Decât a profesorului doi ochi cuminți.

Vă mulțumim pentru căldură și răbdare
Cum soarelui îi mulțumim pentru lumină,
Ne închinăm până la glezne cu onoare
Pentru a voastră trudă și rutină.

Noi vă dorim o viață fericită,
Iubire, pace, zâmbete și flori!
Și nu uitați această frază, cât de mică:
,,Sînteți ai noștri îngeri păzitori!''

 

Cartea de Virgil Carianopol

Cartea e ca mama noastră:

Ea ne-nvaţă ce e bine,

Tot ce trebuie să facem

Şi să ştie orişicine.

 

Ea dă sfaturi tuturora,

Înţeleaptă, ajutor

Pentru toţi ce vor să-i ceară

Dă lumină tuturor.

 

De-aia, dragi copii, întruna

s-o-ntrebaţi că, la nevoi,

ea nu doarme,ea chiar noaptea

este trează pentru noi.

Sursa: mconline.ro, suntmamica.ro, citatepedia.ro, poezii.md, didactic.ro